Dostoievski
spunea: Frumusetea va salva lumea…
Eleganta si explozie, splenoare si reflectii- frumusetea nu izvoraste din
unica lor prezenta, caci, frumosul mai inglobeaza si o bunatate.
Frumosul reprezinta un fenomen complex si deosebit de fluid si prin urmare greu de definit.
Frumosul este perceput ca rezultat exclusiv al reactiilor fiintei umane. Aceste reactii fiind in functie de trairile launtrice ale celui care percepe. In general, reactiile si reflectarile launtrice sunt independente fata de celelalte insusiri.
Folclorul a definit in mod semnificativ acest aspect fundamental in proverbul: "Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie". De asemenea expresia "Frumusetea este in ochii privitorului" exprima acelasi lucru.
Frumosul reprezinta un fenomen complex si deosebit de fluid si prin urmare greu de definit.
Frumosul este perceput ca rezultat exclusiv al reactiilor fiintei umane. Aceste reactii fiind in functie de trairile launtrice ale celui care percepe. In general, reactiile si reflectarile launtrice sunt independente fata de celelalte insusiri.
Folclorul a definit in mod semnificativ acest aspect fundamental in proverbul: "Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie". De asemenea expresia "Frumusetea este in ochii privitorului" exprima acelasi lucru.
Frumosul, independent de realitatea sa, este reprezentat in cultura antichitatii, precum valoarile spirituale erau concepute si apreciate simultant, frumosul era contopit in mod frecvent cu binele, adevarul, armonia si utilul. Iar aceste valori treceau reciproc una in alta. Inteleptul despre frumos la Platon, era vazut prin: armonie, adevar si bine.
Ulterior, alte incercari de definire au tins sa aprecieze frumosul ca "splendor" - splendoarea adevarului (la unii platonicieni); ca "splendor ordinis" - splendoarea ordinii (la Sf. Augustin); ca "splendor formae" - splendoarea formei (la Thomas d`Aquino) sau ceea ce place fara concept (la Kant), ca intruchipare sensibila a ideii de adevar (la Hegel), ca echilibru intre sublim, armonie si gratie.
Modurile de existenta ale frumosului
sunt, fireste, multiple. Doua sunt insa domeniile unde se manifesta cu
deosebita pregnanta: in natura si in arta. S-au constituit astfel, doua
concepte distincte, indelung discutate: conceptul de frumos natural si
conceptul de frumos artistic.
Am putea spune ca frumosul reprezinta acea categorie ce este considerata ca fiind fundamental legata de reflectarea in intreaga manifestare a adevarului, armoniei si binelui.
Dar, “Totul în lume este neideal... Nimic nu e
întreg şi frumos... şi nici nu poate deveni... Toate se îndeplinesc numai până
la o palmă de pământ. Totul e altfel de cum era aşteptat... cel mai frumos măr
are viermele în el...” astfel s-a pronuntat(Camil
Petrescu în Jocul Ielelor).
Deci
frumosul absolut nu exista, pentru ca frumosul este asemeni “artei pentru arta”
este prea pretentios, prea vast domeniu de cunoastere, prea mare teren de
afirmare ce nu iti impune un success ci mai degraba un esec, pentru ca la
origini frumosul a existat, este si astazi, si posibil ca atita timp cit va
exista omenirea frumosul va fi parte a lumii, caci numai omul si este cel ce
descopera, ciopleste si creaza un frumos, pentru ca Dumnezeu a creat si ne-a
oferit lumea, frumosul numai la creat, dar intregul proces de manifestare a
frumosului ca un concept omul la implementat in practic toate domeniile vietii:
cultura, arta, biologie, zoologie,
geografie, dar si in domeniile materiale, in arhitectura, in toate ramurile
industriale exista o parte a ceia ce numim noi frumos.
Frumosul consta in natura divina a acestei lumi, in fiecare din noi frumosul se manifesta direct
prin chip si suflet, dar creatia este ceia ce numin frumos in subconstientul
uman, adica prin credinta si iubire.
Cu mare drag si frumusete sufleteasca, Viorica.
No comments:
Post a Comment